Ajunse in faliment, Uzinele ARO din Campulung Muscel au fost scoase de patru ori la privatizare dar investitorii nu s-au inghesuit sa depuna oferte de cumparare. Pe vremuri, o bijuterie a industriei Ajunse in faliment, Uzinele ARO din Campulung Muscel au fost scoase de patru ori la privatizare dar investitorii nu s-au inghesuit sa depuna oferte de cumparare. Pe vremuri, o bijuterie a industriei romanesti constructoare de masini, ARO avea in 2003 datorii de peste 12 milioane de dolari. Furnizorii de energie electrica si gaze au dispus oprirea alimentarii uzinei. Liniile de productie au inghetat. Timp de aproape cinci luni, muncitorii trimisi acasa nu au primit un leu din salarii. Prin hale incepusera sa umble serpii din padurea vecina uzinei. Pe 11 iulie APAPS publica un nou anunt de scoatere la vanzare a societatii muscelene. O firma americana, Cross Lander, cumpara caietul de sarcini, depune garantia bancara (300.000 de dolari) si oferta de cumparare. In ziua de 26 septembrie 2003 se perfecteaza contractul de vanzare-cumparare iar trei luni mai tarziu, pe 5 ianuarie 2004, dupa aparitia Legii ARO si disponibilizarea a 1500 de salariati, potrivit conditiilor suspensive din contract, se efectueaza transferul efectiv al actiunilor (68%) de la APAPS, la Cross Lander. Oamenii ramasi sa lucreze la ARO au crezut ca pot rasufla usurati. Uzina lor urma sa produca automobile pentru SUA si America de Sud. Investitorul american John Perez a promis investitii in retehnologizare si modernizarea masinii. Dar pentru ca in Romania este posibil orice, peste noapte, la aproape 6 luni de la perfectarea privatizarii a mai aparut un pretendent. Tot american. El nu a depus insa nici un document privind bonitatea firmei sale si nu s-a inscris la licitatie. Are in schimb multi sustinatori in Bucuresti, in randul finilor unor sefi ai APAPS, avocati bine platiti, lideri de sindicat ai disponib