Alocatia pentru copii s-a diminuat considerabil in ultimii ani, arata un raport al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii. Daca, in perioada socialista, ea reprezenta unul dintre beneficiile-cheie promovate de politica sociala socialista, astazi, functia acesteia de protectie sociala este mai importanta pe hartie decat in realitate.

Studiul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii arata ca alocatia de stat in perioada de dinainte de 1989 avea rolul de a compensa salariile „putin diferentiate si mentinute la niveluri scazute“, plasandu-se intre 8 si 10% din salariul mediu. La vremea aceea, cuantumul alocatiilor ajungea la 3,1% din PIB, in timp ce acum nu depaseste 1%.

Conditiile de acordare erau centrate pe varsta copilului (0-16 ani) si pe participarea a cel putin unuia dintre parinti in munca salariala formala; exista, de asemenea, o diferentiere a cuantumului in functie de mediul rezidential.

Dupa Revolutie, acest beneficiu este revizuit si alocatia de stat se acorda indiferent de salariul parintilor ori de zona in care traiesc acestia, respectiv sat sau oras. Dupa 1990, valoarea alocatiei de stat pentru copii a scazut substantial. Aceasta situatie a determinat intrarea in saracie a celor mai multor familii cu copii.

Daca, in 1989 si 1990, o familie cu un salariu mediu si unul minim se plasa peste minimul decent (MD) de viata doar daca nu avea mai mult de doi copii, in 1991, familiile cu unul si doi copii cad sub MD, in 1992, familia cu trei copii cade sub minimul de subzistenta (MS), in 1993, familia cu doi copii cade si ea sub MS, pentru ca, in 1994, si familia cu un copil sa cada sub MS.

Eliminarea functiei de protectie sociala a alocatiei de stat pentru copii a fost partial compensata de masura prin care acest beneficiu este acordat neconditionat copiilor de varsta prescolara, in timp ce pentru copiii