Mal entendu la Romania literara
Pe ultima pagina a Romaniei literare de saptamina trecuta, semnatarul rubricii de revista a presei, „Cronicar“, se arata foarte inflamat de aparitia in Observatorul cultural a textului prin care Adrian Marino, presedintele juriului pentru Marele premiu al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania – ASPRO (organizatie pe care cu onor o prezidez), a comentat cele doua carti laureate ex aequo in cadrul recentei Gale a Premiilor ASPRO, una apartinindu-i lui Gelu Ionescu, cealalta lui Andrei Plesu. Foarte cultivat, cititorul de gazete face trimitere la Caragiale, dar incurca datele reale ale evenimentului (sustine ca as fi citit in Gala citeva fraze din Adrian Marino, cind – de fapt – mesajul domniei-sale a fost citat fragmentar de catre Monica Spiridon, membra a aceluiasi juriu, calitate in care a si adaugat propriile sale opinii despre cele doua carti) si – in genere – extinde abuziv reprezentativitatea textului lui Adrian Marino asupra intregului juriu.
Mal entendu! De fapt, de citiva ani incoace, de cind starea sanatatii nu i-a mai permis sa se deplaseze la Bucuresti pentru Gala, distinsul carturar clujean trimite de fiecare data cite un text de comentariu asupra cartii/cartilor cistigatoare, pe care-l dam publicitatii ca pe o opinie personala, sigur ca prestigioasa, insa in nici un caz ca pe o „motivatie a juriului“, „oficiala“. De altfel, juriul nu se intruneste si nu discuta asupra titlurilor aflate in competitie, ci – pur si simplu – voteaza democratic, de la distanta, rezultatul iesind din insumarea simpla a optiunilor. Daca un membru ori altul al juriului, fie el si presedintele insusi (functie pur onorifica, fara o influenta speciala asupra rezultatului votarii), formuleaza o parere despre cartea/cartile cistigatoare, n-o poate face decit in nume propriu.
Ce sa mai spun despre tonul pe car
