De mult nu mi s-a intimplat sa „infulec“ o carte pe nerasuflate. Am cumparat Bagau la Tirgul de carte, fiindu-mi recomandata de Liviu, un prieten in ale carui gusturi in materie de literatura cred.

Am pus-o in valiza pentru Novi Sad. La dus, am „preferat“ pe tren Avantaje, Formula As, Tabu etc. La intoarcere, singura intr-un compartiment de tren civilizat, am deschis cartea si nu am mai lasat-o din mina. Am calatorit nonstop cu Ioana Bradea, in Intercity-ul de Timisoara, simbata.

Am rosit citind pagini pline de „cuvinte ovule“, mi-am biciuit inhibitiile lingvistice si sonore adormite in mine si le-am facut sa isi revendice dreptul la libera gindire si expresie, m-am incarcat de un erotism „ca o racoare de rufe la timplele mele“, de prea realul unei lumi de dincolo de telefoanele erotice pe care nu il intuiam la o asemenea dimensiune tragicomica, am ris de una singura „ca broasca la bariera“ citind paginile despre injuraturile la romani sau imaginindu-l pe baiatul meu sunind in locul lui Mirel la linia fierbinte. Mi-am retrait amintiri cu clavicule de Mariusi virtuali, am visat sa ma dau cu troleul prin Capitala si mi s-a facut dor de Sex Pistols si de Tom Waits. Mi-am regasit prieteneste, empatic, angoasele mele existentiale, m-am simtit, ca si Ioana, amara (nu stiu de ce o tutuiesc – e poate virsta ei sau poate intimitatea mea cu ea din trenul Intercity!), am avut ca si ea „sentimentul de consex“, aderind la nevoia ei de reflectoare pe dinauntru, nu pe din afara.

Nu am competenta si nici apetenta sa fac critica literara in jurul cartii. Sint doar entuziasmata de tipul de experienta pe care l-am trait cu Bagau in Intercity-ul dinspre Timisoara catre Bucuresti. Nu a fost o lectura, a fost mai curind participarea la un happening. Ochii citeau si refuzau uneori, din pudoare, mai ales la inceputul aventurii, sa continue. O faceau totusi,