Adrian BODNARU

Versuri si alte forme fixe

Cu o exerga de Serban Foarta &

unsprezece semne de Dan Ursachi,

Editura Brumar, Timisoara,

MMII, 126 p.

Poeziile lui Adrian Bodnaru poarta un titlu edificator pentru continutul cartii si, in acelasi timp, un titlu-capcana: ni se sugereaza subtil ca toate versurile sint forme fixe si, la rasfoirea volumului, intr-adevar, formalismul strident si mimarea parcurgerii unui dictionar alcatuit in ordine alfabetica tind sa fure ochii cititorului. Tehnicismul prozodic nu trebuie insa sa induca in eroare, intrucit libertatea si imaginatia versificatorului si experimentul jucat sint prezente in grade semnificative. La un moment dat intilnim un Vers alb sau un Vers liber sub aceeasi titulatura a formelor fixe, iar alta data citim sapte rondeluri cu sapte variatii sau trei sonete diferite formal; astfel ni se demonstreaza faptul ca formele fixe nu sint atit de… fixe (acelasi lucru se intimpla de asemenea si in interiorul unui tip prozodic anume). De exemplu, un sonet incepe cu doua catrene si se termina cu doua tertine, un altul este reflectarea in oglinda sau rasfringerea pe retina a celui dintii (incepe, adica, cu doua tertine si se incheie cu doua catrene), iar al treilea este format din paisprezece versuri asezate intr-o singura strofa (cum intilnim la Mircea Ivanescu). Interesanta este, bineinteles, relatia intre titlu, forma aleasa si tematica utilizata.

Intr-un loc intilnim o Glossa foarte… „formalizata“, intr-altul un poem se numeste chiar Forma fixa; o poezie este un Poem in proza; Kalligramma (Metru safic) este o exemplificare stiintific-grafica, preluata intr-un poem omolog, de data aceasta in cuvinte si intitulat chiar Metru safic; un poem poarta un titlu ca un joc verbal, Se(pte)nar, iar alteori se inventeaza pur si simplu stiluri si specii literare. Ultimul poe