Dupa pleasca nici de el sperata de la alegerile din 2000, Vadim Tudor a vazut cum personaje ca Ilie Neacsu l-au parasit pentru a se duce la PSD. Unii povestind ca tribunul isi considera partidul ca pe un fel de afacere personala. Nici ca erau prea departe de adevar. C.V.T. tine in spate acest partid lipsit de doctrina si care pana mai deunazi si-a capatat voturile facand o politica de starnire a resentimentelor. De la cele ale securistilor ramasi pe drumuri si ale neconsolatilor de disparitia lui Ceausescu, pana la xenofobii de tot felul. Cand a inceput el s-o carmeasca, devenind brusc filosemit si pro-european si l-a lasat din brate si pe Antonescu, i-a vaduvit pe PRM-istii din tara de o parte din repertoriul lor. Iar cand acelasi C.V.T. a inceput sa se planga ca a fost persecutat de Securitate si sa se laude ca el a fost de fapt un disident al regimului Ceausescu, i-a contrariat si pe simpatizanti si pe membrii de partid din teritoriu. Ce mai e PRM-ul fara aceste marote? Exact ceea ce se vede. Un partid care pierde voturi. Fara C.V. Tudor care sa-i impinga de la spate cu vechile lui sloganuri, nici macar premiantii acestei formatiuni nu reusesc sa atraga atentia alegatorilor. O dovada in plus ca PRM-ul e de fapt o facatura politica in jurul unui singur om. Adunand langa el in special persoane fara anvergura, C.V. Tudor a crezut probabil ca astfel isi va tine mai usor partidul sub control.

Daca ne luam dupa declaratiile lui din ultima vreme, seful PRM-ist are parte de reprosuri in partid ca altereaza mesajul aducator de voturi. Nedeprins cu asemenea contestari, C.V.T. a trecut la amenintari, iar zilele trecute i-a exclus din partid pe cativa dintre cei care n-au ascultat, in teritoriu, de indicatiile de la centru. Indicatii destul de haotice, de altfel. Un semn ca liderul PRM-ului se astepta sa puna la cale o intelegere oficial recunoscuta, fie cu PSD-ul