As vorbi, azi, mai degraba, de „impresii“ decat de „opinii“.
Intrucat nu am explicatii suficiente nici pentru unele rezultate de la „locale“, cum ar fi victoria din primul tur a unui personaj ca Vanghelie, nici pentru unele contradictii care ma fac sa nu pot lua in serios verdictul dat, duminica seara, de Adrian Nastase (in calitate de premier? sau de presedinte al PSD?): ca scrutinul ar fi demonstrat existenta unei „democratii
solide“ pe malurile Dambovitei.
Impresia mea e ca ne aflam abia in preistoria democratiei. Ma gandesc la talciocul (pentru ca talcioc a fost!) deschis in culise pentru castigarea majoritatii in consiliile judetene. La urne, cei mai naivi sau mai caraghiosi dintre noi ne-am dus cu principii! Altii, mai realisti, s-au dus cu optiuni bazate pe alte criterii.
In schimb, in negustoria cu mandate n-a mai contat decat „buzunarul“. Care a fost „de dreapta“ sau „de stanga“ in functie de ce s-a varat in el. Ma gandesc, apoi, la campania, nu murdara, ci slinoasa! dinaintea turului al doilea care a demonstrat, inclusiv prin scuipaturi televizate, ca avem resurse de mitocanie prea mari pentru a ne socoti o tara civilizata.
In fine, am impresia ca in bilantul acestor alegeri se ascunde o frauda. Una constand nu in furtul la urne, ci in inlocuirea realitatii cu o iluzie.
Multi jubileaza, vad: avem, acum, o Opozitie! Caruta democratiei nu mai merge cu o singura roata. Eu as zice ca n-avem nici Putere, nici Opozitie. Imi e greu, in continuare, sa consider „partid“ nebuloasa de clanuri mafiote care se cheama, oficial, PSD. Ideologia de stanga i se potriveste acestei noi generatii de ciocoi ca nuca in perete.
Practic, asa-zisa Putere din „democratia solida“ de la noi are toate datele unui banal regim oligarhic.
Dar cum nu avem Opozitie? vor sari unii. A dovedit-o votul de la Bucuresti, un
