În percepţia românilor de pretutindeni, Clujul, oraşul Cluj-Napoca are, justificat sau nu, o reprezentare clişeu. Iar regula este valabilă şi pentru cei care nu au fost de mulţi ani acolo sau, mai mult, chiar pentru cei care nu au pus niciodată piciorul în Cluj. Şi totuşi " nu-i legendă: tricolorul la Primărie (vreo 20 de steaguri), tricolorul la Prefectură, tricolorul la garduri, tricolorul la dreapta şi la stânga lui Mihai Viteazul (vreo 8 steaguri), tricolorul sub toate fundurile, pe băncuţele fără excepţie vopsite, coşurile de gunoi, musai vopsite în tricolor. Printre steaguri mai apuci să vezi oameni liniştiţi, clujeni molcolmi, care par că nu se grăbesc nicăieri.Dar există o perioadă în an, pe la sfârşitul primăverii " şi anul acesta s-a întâmplat între 28 mai şi 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozaţi din pricina valurilor de intruşi şi, oriunde te uiţi, nu mai dai cu ochii de steguleţe, ci privirea ţi se izbeşte întâi de toate de citylight-uri, bannere, panouri mobile, toate purtând acelaşi mesaj: dă năvală peste Cluj Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF, pentru apropiaţi).
Nu este tardiv să se aducă în discuţie TIFF-ul, mai ales că, la doar câteva zile de la încheierea lui, o selecţie importantă de filme a luat drumul Bucureştiului, pentru o proiecţie în Capitală, la Sala "Elvira Popesco". Asta neînsemnând că TIFF-ul s-a mutat la Bucureşti. Nici n-ar fi posibil! Cea de-a III-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania a reprezentat, în cifre, peste 80 de lung-metraje şi 20 de scurt-metraje din 25 de ţări. Şi este important să vorbim despre TIFF acum, când modificările petrecute cu el, de la un an la altul, sunt vizibile chiar şi pentru ochiul ne-plimbat pe la festivaluri prin străini. A treia ediţie de TIFF ne obligă să recunoaştem: ceea ce s-a
