Apariţia
" cântec "
Trece o blondă, taie aerul,
Nurlia blondă taie aerul.
Cu gândul la ea,
Nu pot să dorm,
Dar şi aşa, nu am somn,
nu am somn.
Blonda-şi clădeşte paşii
prin plete,
Eu o gândesc mai pe-ndelete,
Eu o gândesc şi marţi şi joi,
Privirea mea devine altoi,
Pe sânii ei, pe coapse sus puse;
Te luă moartea chiar acum şi te duse.
Marea, Marea...
Marea-şi arunca valurile;
Şi le fura ei însăşi.
Păzeai acea mare frustrată
de ce i se putea întâmpla,
păzeai o solitudine învolburată,.
un capriciu de femeie destrăbălată.
Intrai şi tu în această
destrăbălare care te cuprindea.
Marea te ademenea, te vindea...
Poem
lui Aurel Dumitraşcu
în stranietatea
timpului,
aprind o lacrimă -
un felinar umed...
Dacă sunt
Vă dăruiesc puţin nimic
ce nu vă strică
şi poate o mirare,
din curcubeul spart
chiar mai puţin.
Vă dăruiesc un strigăt
rătăcit spre alinare "
e poate regăsirea voastră;
şi-un val din marea
ce se zbuciumă în voi.
Fărâmă de lumină
dacă sunt,
nu eu spre a-nţelege.
Cum crezi
Să se vadă
oglinda în tine
