Echilibrarea scenei politice este cel mai mare castig al alegerilor locale. S-a creat o alternativa la guvernare si, inca mai important, la Bucuresti a aparut un nou partener de dialog pentru Uniunea Europeana. Aceasta observatie, care ii apartine lui Stelian Tanase, merita comentata pe larg.
Sondajele de opinie dadeau, chiar si cu cateva zile inainte de alegeri, imaginea unei tari cu un singur jucator politic serios. De la inaltimea unor scoruri de 47-48%, uneori depasind si 50 de procente, PSD privea la ceilalti competitori ca la niste pigmei.
Alianta PNL-PD, cu exceptia primului sondaj de dupa constituirea sa in septembrie trecut, nu mai depasea 30%, ci se zbatea undeva in jurul a 25-26%. PRM (care, oricum, nu era privit de Bruxelles ca un partener de dialog) obtinea scoruri de 15-16%, deci duble fata de cat avea sa obtina in alegeri, iar PUR figura la "si altii".
Asadar, un peisaj pustiu in care, pe langa palmierul falnic al lui Agathon si compania, se mai zbateau doar niste smocuri neglijabile.
Perpetuarea la guvernare a PSD, dincolo de 2004, parea sigura, chiar si pentru romanii obisnuiti cu subtilitatile, sforariile si surprizele sondajelor dambovitene, daramite pentru cancelariile occidentale. Prin urmare, Uniunea Europeana, resemnata, a tras de Guvernul de la Bucuresti ca de o loaza de elev, de care nu se prinde cartea cum nu se prinde apa de gasca.
Europa a folosit toate tertipurile didactice si pedagogice - biciul, zaharelul, raportul, vizita, amendamentul - pentru a urni catarul si a-l duce, fie si poticnit in urma Bulgariei, spre tinta 2007. Asta nu a impiedicat PSD sa-si faca din integrare subiectul numarul unu de campanie electorala.
Las' ca asta a dus la niste situatii atat de ridicole, incat mi-era mie rusine de rusinea premierului, cand explica dezastruosul raport al baronesei Ni
