La români, balconul e locul unde începe pierderea puterii. Un prieten, specialist în psihologie, îmi spunea că în clipa când Ceauşescu a zvârlit spre români, din balconul comitetului central, cadouri cu nemiluita, puterea " simbolic vorbind " a început să i se scurgă printre degete. Câţiva ani mai târziu, tot într-un balcon, al Universităţii, Emil Constantinescu rostogolea spre noi râuri de lapte şi butoaie cu miere. Legătura noului preşedinte cu pământul s-a dovedit extrem de şubredă. Ca dovadă, în câteva luni praful şi pulberea s-au ales de palavrele lui iscusit-mincinoase.

Disperat şi laş, înlocuind balconul în aer liber cu tribuna de la sediul partidului, Adrian Năstase a dovedit că nu e cu nimic mai breaz decât înaintaşii într-ale demagogiei. (Ceilalţi doi măcar au avut curajul să înfrunte populaţia "pe viu.") Ajuns la strânsoare, a recurs la aceeaşi penibilă strategie a mituirii electoratului: a scos din sacul fără fund al cinismului exact cuvintele care l-au umplut de ridicol pe Ceauşescu. Pingelică măcar ştia ce vorbeşte: sunt absolut sigur că el avea în visterie paralele pe care le promitea. Dar Năstase?

Cu Năstase, lucrurile sunt mai complicate. Dacă are aceşti bani, de ce nu i-a dat până acum populaţiei muritoare de foame? De ce-a aşteptat momentul electoral " şi anume, anunţarea rezultatelor dezastruoase pentru partid " pentru a-şi dezvălui intenţiile? S-a opus cineva? S-au pus de-a curmezişul organismele internaţionale şi băncile mondiale? Au spus europenii: "Înfometaţi-i şi umiliţi-i pe români şi veţi domni veşnic?" Din câte ştiu, dinspre Bruxelles au venit avertismente privind aberanta politică economică: "Însănătoşiţi economia, şi nu aruncaţi cu banii pe geam!" Or, în neputinţa şi nepriceperea lor, pesedeii şi-au imaginat că publicând grafice cu creşterile economice, au anulat ghiorăiturile din burta românu