Vineri seara, 4 iunie, 2004, din motive anume, am urmărit cu mare regret doar ultima parte din emisiunea moderată de Cristina Modreanu, de pe "TVR Cultural". N-am apucat să aflu numele celor doi invitaţi, dar am priceput că erau ambii fotografi: unul mai tânăr, altul ceva mai în vârstă. Se desfăşura o conversaţie interesantă, mai ales între cei doi, fiindcă moderatoarea îi cam lăsase în pace. Mi-a fost repede clar că ei se situau pe poziţii total diferite în ceea ce priveşte fotografierea şi, mai ales arta fotografierii: în timp ce mai-vârstnicul invitat intra în detalii tehnico-artistice şi se străduia să-l convingă pe companion de complexitatea problematicii de care trebuie să ţină seama un fotograf, acesta din urmă demonstra simplu şi frumos că pentru el nu contau nici tehnica şi cu atât mai puţin regulile unei fotografieri din care să rezulte comunicarea mesajului preluat din natură. Ce mesaj ? Care munte ? Un răsărit de soare ? Valurile ? Dar acestea se petrec tot timpul. Îi poţi spune privitorului unei fotografii ceva nou despre toate acestea ? Oricare om cu minte sănătoasă şi interesat, le poate vedea singur, în starea lor naturală, se putea înfioara de plăcere, sau plictisi... E foarte importantă lumina, starea vremii, unghiul, umbrele, chipul fotografiatului, grimasa feţei, scoaterea în evidenţă a unor trăsături sau estomparea unor defecte ale trupului, ale feţei în primul rând, să poţi realiza o anumită cosmetizare a subiectului sau a obiectului acolo unde este cazul... Sunt doar câteva dintre elemementele care pot contribui substanţial la realizarea unei fotografii, chiar artistice, comenta "vârstnicul". Şi nu trebuie neapărat să fie una color...
Dacă celebrii fotografi ai scriitorilor, Blendea şi Cucu, n-ar fi ţinut seama măcar de câteva criterii din acestea, ce-ar fi rămas din ce-ştiu-câtele lor fotografii care se constituie în istori
