Este pentru prima data in viata mea cand mi-e mila de cineva. Logic, oamenii infranti chiar inspira mila si compasiune. Cunoscandu-l pe fostul viceprimar de la Navodari, Nicolae Matei, nu am fost surprinsa sa constat ca omul a ramas acelasi berbec, ce da cu capul, se ridica si iar da cu capul pana se tocesc cornitele. Dupa ce a aflat ca a pierdut alegerile, pe care, dupa parerea mea, le pierdea mai categoric daca se dadea curs solicitarii lui de renumarare a voturilor, si-a expus pe taraba suficientele puncte slabe, astfel incat sa se transforme, in doar 48 de ore de la inchiderea votului, din zmeu paraleu intr-un biet personaj demn de mila publica. Nu as vrea s-o fac eu pe-a desteapta, ca le am si eu pe ale mele, insa diferenta este ca eu nu am candidat. Navodari este unul dintre cele mai importante orase din judetul Constanta, din varii puncte de vedere. Ca vrem, ca nu vrem, ca nu putem si ca nu meritam, in cativa ani, nu foarte multi la numar, Uniunea Europeana ne va inghiti cu bune si rele. Adica, nu peste multa vreme, si Navodari va deveni un oras european si era normal ca si conducerea acestuia sa fie una pe masura. Eu nu cred ca in vreun oras vestic candidatii le permit echipelor de campanie sa arunce pe piata tot felul de minciuni ordinare, tot felul de magarii, pentru prostirea electoratului, care, fie vorba intre noi, s-a luminat in ultimii ani mai mult decat toata clasa politica la un loc. Bine, si-n Occident se umbla cu tot felul de strambe, insa pana la un anumit punct, cel de unde incepe mojicia, un cuvant care am siguranta ca nu poate fi tradus in engleza, germana sau franceza. Asta ca sa nu gaseasca domn` Matei scuza ca nu intelege ce vreau sa spun. Pai, domnule, cand minti omul in fata ca-i redai transportul in comun care sa-l duca la locul de munca, desi tu stii foarte bine ca este o minciuna sfruntata, de vreme ce nu ai bruma de licenta de function