- Social - nr. 123 / 24 Iunie, 2004 Pana in '89, se spunea despre sindicat (atunci era doar unul singur!) ca ar fi "rezerva de cadre" sau "cureaua de transmisie" a PCR. Azi, fireste, lucrurile s-au mai schimbat, in sensul ca sunt si mai multe partide, dar si sindicate. Meteahna a ramas insa aceeasi: tot mai multi sindicalisti (cu functii, evident) aspira la statutul de politicieni, respectivii sindicalisti urmarind doar promovarea intereselor lor, si nu ale oamenilor simpli pe care ii reprezinta. In ultimii ani, miscarile de protest organizate de marile confederatii sindicale au scazut in amploare, tocmai datorita acestei tendinte. Daca dupa Revolutie un miting scotea in strada chiar si 100.000 de muncitori, acum, doua organizatii sindicale mari abia mai aduna 10-15.000 de oameni (la Targu-Mures au fost si mitinguri sindicale la care au participat in fata Prefecturii, doar 15-20 de oameni!). Explicatia? Puterea sindicatelor a scazut dupa 1992, cand marile partide au inceput sa racoleze liderii sindicali incomozi. CNSLR - Fratia, cea mai puternica organizatie sindicala de atunci, a devenit cu timpul cea mai "cuminte" confederatie, dupa ce Miron Mitrea a ales partidul condus, la acea vreme, de Ion Iliescu, iar Victor Ciorbea, partidul condus de Corneliu Coposu. Asa se face ca mitingurile mari de alta data au cam disparut. In schimb, in 1996, Victor Ciorbea a fost ales primar al Capitalei pe lista CDR, iar Miron Mitrea ajunsese la al doilea mandat de deputat PSD. Cea mai inalta functie ocupata de un sindicalist a atins-o Victor Ciorbea, numit, in 1997, premier. Il secondeaza (ca importanta a functiei) Miron Mitrea, actualul ministru al trans porturilor, si Marian Sarbu, fostul ministru al muncii si actualul ministru delegat pentru relatia cu partenerii sociali. Lista continua cu o serie de lideri sindicali care nu au reusit sa depaseasca, inca, stadiul de deputat -