Tot urmaresc emisiuni televizate, tot citesc articole in care subiectele (de infarct) prezentate raman fara finalitate. Ma rog, consumatorul de pumni in gura si taceri cu limba muscata din vremea abrogata (vorba sa fie!) se bucura ca se da la liber la libertatea de a se spune lucrurile pe nume. Dar, atat. Se spune, se bate moneda, apa in piua, gura de pomana, se demonstreaza, se aduc acte, martori, dovezi, se arata cu degetul, se spune cine, ce, cand, cum, unde si de ce si ... atat. Foarte greu si intr-un tarziu intervine justitia care ce face? Cheltuie timp, bani, nervi, sanatate pe niste procese interminabile si insolubile. Uneori se aplica sanctiuni simbolice, chiar si condamnari la detentie dat din motive de pile, bani, alergie la regimul penitenciar, amnistii, gratieri, cautiuni, insii sunt tot liberi, iar pagubitii, lezatii, victimele mor (cu moartea grabita, angajata, asigurata) din cauze (ne)cunoscute. De ce ne-om fi mirand ca numarul crimelor de omor e mai mare ca oricand si au cauze ca vendeta, pedepsirea, stabilirea "dreptatii". De ce ni s-o fi parand ca Europa ne jigneste cand spune ca suntem campionii continentului in materie de corupti, hoti si neseriosi cu rang inalt? Fiindca inca mai identificam democratia cu haosul, legea cu banul plac, incultura drept modus-vivendi si ca pedeapsa capitala ori schilodirea justitiara sunt abrogate, pe motive de apararea drepturilor omului. Care drepturi si care om, manca-v-as? P.S. Sa se fi-nselat Sofocle cand a spus: "Niciodata nu vor fi respectate legile intr-un stat unde nu exista frica"? Cred ca da, ca pe vremea lui nu se vorbea de constiinta. Nici de lipsa generalizata de raspundere si de globalizarea minciunii, cum e la noi in eterna-ne tranzitie. Zic si eu, ca si Anatole France ca "Legea e moarta, cand triumfa sceleratii" si-s de acord cu el cand spune: "Este adevarat ca inchisoarea, spanzuratoarea si roata as