Înconjurat de teancuri de teze ale studenţilor la examenul de literatură franceză ("Pourquoi chez Proust la jalousie est-elle toujours inséparable de l'amour?") şi de capitole din lucrări de licenţă şi masterat, care trebuie citite şi corectate de urgenţă, trag cu ochiul la televizor, încercînd să iau "pulsul" evenimentelor. E duminică, turul doi, şi mă întreb cum vor reuşi televiziunile să umple ziua. Mai ales că, în intervalul dintre cele două tururi, am plutit în plin mister: fără sondaje, fără previziuni ale "experţilor", fără confruntare directă Boc-Rus, singurele pete de culoare fiind date de apariţiile lui Traian Băsescu. Ceea ce se observă numaidecît e un plus de sobrietate faţă de acum două săptămîni - secvenţele ce-i arată votînd pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase sînt mai scurte, comentariul e redus la strictul necesar. Doar la Theodor Stolojan se precizează că preşedintele liberalilor a venit singur, întrucît "soţia este plecată din ţară într-o călătorie de afaceri". Detaliile mici, cum spunea cineva, fac literatura mare. Curioasă senzaţie, apoi, de regăsire a unui anumit stil, de dinainte de 1989. Jurnaliştii, oameni foarte tineri, fac nişte reportaje ce utilizează aceeaşi retorică. Sîntem conduşi într-o maternitate unde tinerele mame votează, bineînţeles, "pentru mai bine şi pentru viitorul copiilor lor". Pe alt canal, intrăm într-un cămin de bătrîni. La sate, ni se spune (şi ni se arată), ţăranii s-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, s-au dus mai întîi la biserică unde preotul i-a îndemnat să-şi facă datoria de cetăţeni. Se induce imaginea unei societăţi aşezate, unde tradiţiile joacă un mare rol şi unde oamenii chibzuiesc bine înainte de a face ceva. La polul opus, reportajele sprinţare, ce vor să pară inventive şi cu apetenţă pentru insolit, dacă nu chiar pentru senzaţional. Numai că, şi aici, regăsim locul comun şi o întreagă recuzită previzibi