Flash of Art, fotografia în acţiune. Expoziţia din Piazza Venezia povesteşte inventarea unei noi şi ambigue ocupaţii, paparazzi, în Roma anilor '50-'70. După punerea în aplicare a planului Marshall, Italia cunoştea o clocotitoare dezvoltare, iar Cinecittà atrăgea artişti din lumea întreagă care îşi dădeau întîlnire în hotelurile şi barurile de pe Via Veneto. Incepea la dolce vita... Cu aparatele lor de fotografiat la gît, călărind proaspăt apăruta motoretă Vespa, cohorte de tineri fotografi se aruncă în anii '50 în vîrtejul vieţii regăsite după perioada de război, pentru a vîna clipele de strălucire pe care marile vedete ale vremii le aduc pe străzile Romei. Iar strălucitoarea viaţă de noapte a acestora le oferă fotografilor ocazii multiple - şi tuturor celor de pe stradă, sentimentul că participă la viaţa zeilor. Este imaginea unei Brigitte Bardot, de pildă, intrînd, cu capul sus şi privind drept înainte, într-un restaurant, în timp ce tatăl, mama şi băiatul de la masa alăturată rămîn cu furculiţa în aer şi un zîmbet fericit şi incredul pe faţă: este chiar B.B., nu-i aşa? Miracolul acestor "întîlniri" este însă cu atît mai mare cu cît clipa imortalizată pe peliculă este mai efemeră şi mai tainică, refuzată marelui public, dar redată acestuia prin ingenuitatea fotografului. Ca de pildă aceeaşi B.B. fumînd, gînditoare, pe un closet. Şi aşa începe lupta fotografilor cu vedetele, acestea apărîndu-şi viaţa privată în timp ce primii se transformă, rapid, în ceea ce lumea întreagă va cunoaşte sub denumirea de paparazzi. Poate cele mai impresionante imagini sînt astfel cele luate de alţi fotografi unor colegi "în exerciţiul funcţiunii", pe cale de a fi înjuraţi, loviţi, alergaţi de vedete agasate de insistenţa lor. Sînt, de data aceasta, clipele de strălucire ale meseriei, faţa necunoscută a luptei cu zeii momentului. Strălucirea, dar şi miracolul acestei străluciri,