(Cinci de h într-un titlu este o performanţă în sine, dar staţi să vedeţi concluzia!) La începutul unei foarte cunoscute nuvele a lui Hemingway este amintit un leopard, al cărui cadavru - îngheţat şi ajuns pe vîrful muntelui Kilimanjaro - ar ascunde o enigmă. Respectînd proporţiile dintre aceste poveşti şi marele roman american, vă voi vorbi aici despre un cîine, al cărui cadavru a apărut pe Bulevardul Unirii din Bucureşti, la mijlocul străzii, între clădirea Bibliotecii Naţionale şi fostul magazin Junior, în seara duminicii trecute. Aici, nici un mister: el fusese, foarte probabil, lovit de o maşină, în timp ce traversa neatent strada. Era unul dintre acele specimene ce reuşiseră să fenteze pe agilii hingheri bucureşteni - aşa cum poliţistul de frontieră din Sulina fentase pe psihologii care i-au dat permis de port-armă -, strecurîndu-se pe străzi spre buricul oraşului cu nonşalanţa cu care, de exemplu, un anume profesor de la Universitatea de medicină din Timişoara se strecura spre buricele... - mă rog, aţi văzut la televizor. Adevărul este că acest exemplar canin şi-a ales prost locul decesului. Biblioteca Naţională e una dintre ultimele ctitorii ale lui Ceauşescu; pe fronton poartă înscris anul 1989, dar din păcate arată cam tot ca pe-atunci - adică neterminată, un fel de carie de beton în inima unui oraş cu pretenţii. Acum doi ani, cădirea a fost în centrul unei aprige dispute: Guvernul o dorea pentru el, bibliotecarii o doreau pentru cărţi. Nici acum nu sînt clare lucrurile, dar persoane informate spun că actualul Guvern, dacă-i ies (să vorbim adecvat) cărţile în toamna asta, tot ar vrea să se mute acolo, unde face Dîmboviţa un cot la dreapta. Peste drum, este clădirea, spuneam, fostului magazin Junior; acest magazin trebuia să fie o culme a consumismului comunist, şi a rămas pînă azi - ca şi acel consumism - o contradicţie în termeni: ba e terminată, ba