În timp ce la noi curgeau lacrimile de turul 2 ale lui Sechelariu, rămas fără primărie (şi, probabil, în curînd, fără nume de stadion), Consiliul European adopta proiectul de Constituţie europeană. Bineînţeles, presa şi televiziunile noastre au acordat mai mult spaţiu lui Sechelariu şi celorlalte detalii pitoreşti ale alegerilor locale decît Constituţiei. Dacă privim în urmă la felul cum s-a desfăşurat campania electorală, la tipul de zgomote şi de "dezbateri" pe care l-a propus, putem constata că societatea noastră are încă unele trăsături de tip medieval: baronii locali există nu numai pentru că nişte indivizi ajunşi la putere se comportă abuziv, dar şi pentru că asemenea comportamente sînt acceptate tacit şi încurajate: mai ales la sate, unde oamenii sînt mai puţin informaţi şi educaţi, relaţia cetăţeanului cu reprezentanţii puterii combină un soi de vasalitate cu trocul electoral. Nu e vorba pur şi simplu de "promisiuni electorale", ci de schimburi concrete: pentru a primi voturile, unii candidaţi au dat zahăr, ulei, făină, mici, bere, i-au adus pe alegători la vot cu microbuzul ori cu taxiul ş.a.m.d. În Europa, asemenea "proceduri" mai existau doar în Sicilia, unde în multe localităţi voturile erau controlate de Mafia, dar lucrurile s-au schimbat substanţial în ultimii ani. La noi, nu doar tentativa candidaţilor de a-i cumpăra ieftin pe alegători e îngrijorătoare, dar şi reacţia acestora: sînt destui oameni, mai ales dintre cei săraci şi dependenţi de ajutoarele de la stat, care aplică un singur criteriu: "îl votez pe X, că ne-a dat ajutoare". Faptul că la sate prezenţa la vot a fost mai mare decît în mediul urban nu se explică, aşa cum crede preşedintele Iliescu, prin existenţa unei "conştiinţe civice" mai mari în mediul rural, ci tocmai prin faptul că la ţară asemenea trocuri sînt mai uşor de realizat. Ce distanţă este între astfel de vînzări-cumpărăr