Drama liberalismului romanesc
Rezultatele alegerilor locale, prezentate cand drept o izbanda a partidului la putere, cand drept o victorie a opozitiei si un indicator pentru alegerile generale, sunt mai degraba un subiect de reflectie asupra orientarii si ponderii fortelor politice de la noi. Daca vrem sa trecem de aparentele declaratiilor si sloganelor electorale, atunci va trebui sa admitem ca, sub raportul doctrinelor, pe scena noastra politica exista doar un jucator multiplicat, care, pentru a lasa impresia diversitatii, interpreteaza roluri antinomice. Vreau sa spun ca persoane cu aceleasi crezuri si aceleasi interese economice simuleaza, in functie de partitura incredintata, convingeri de centru-stanga, de centru ori de centru-dreapta. Cine poate delimita granita dintre social-democrati si democrati? Sau intre democrati si liberali? Sau intre social-democrati si actualii peremisti? Probabil ca nici ei insisi.
Abia terminata campanie electorala s-a desfasurat, pentru partidele zise de opozitie, sub semnul luptei impotriva baronilor locali. Ca si cum baronii acestia s-ar fi aflat doar in tabara puterii. Despre baronii "opozitiei" n-a suflat insa nimeni vreun cuvant. Adevarul e ca asemenea ultraimbogatiti pe durata unuia sau a doua mandate, care taie si spanzura in judete, au fost si sunt de toate culorile. Dar au fost aratati cu degetul numai aceia din fruntea ierarhiilor administrative, nu si cei in trainice si tainice relatii de afaceri cu ei. Iar oamenii, inselati de campania impotriva baronilor puterii, au uitat ca doreau indepartarea baronilor in genere si au votat, inchipuindu-si ca locul coruptilor va fi luat de cavalerii moraliatii, cu o "opozitie" suferinda de aceleasi pacate. Cat de mare a fost eroarea de apreciere a electoratului s-a vazut aproape imediat, cu prilejul tratativelor pentru conducerea consiliilor judetene, organi
