Zilele acestea, romanii afla fata nevazuta si, de cele mai multe ori, hada a campaniei electorale pentru alegerile locale.
Toata lumea vorbea despre promisiuni mincinoase facute in campanie, despre faptul ca oamenii partidului de la putere se folosesc de scaunele lor ministeriale pentru a arunca, in stanga si-n dreapta, cu alocari de buget, cu trecerea pe lista de prioritati a drumurilor, podetelor, spitalelor, scolilor si altor probleme ramase nerezolvate de patru ani.
Dar nimeni nu si-ar fi inchipuit, nici in cosmaruri, ca se va ajunge pana la situatia disperata de a trece la amenintari fata de cei care nu dau votul asa cum trebuie. Ma refer aici la fratii Sechelariu, unul fost primar de Bacau, altul secretar de stat la Ministerul Transporturilor.
Sunt de parere ca sangele apa nu se face. Dar sa se transforme in otrava, parca-i prea mult. E-adevarat, sa dai intr-un om deja cazut, lovit de soarta, nu e tocmai un ideal crestin. De aceea, nici nu ma voi referi la Dumitru Sechelariu, pana mai ieri nume de stadion. Ci la fratele sau de la Bucuresti.
Acesta s-a dus, in disperare de cauza, la Bacau, pentru a-l ajuta pe fratele sau, in goana dupa voturi. Urland din toti rarunchii, acesta nu si-a laudat fratele, cum ne-am fi asteptat, si pe undeva era de inteles, ci a trecut la amenintari fata de bacauani ca, daca nu-l voteaza tot pe Sechelariu, n-o sa mai pupe neam bani pentru repararea drumurilor.
Si, intr-un final apoteotic, a recunoscut ca a incalcat legea, deturnand bani de la alte judete, pentru a le orienta catre Bacau.
Ce se intampla insa de doua-trei zile, de cand Sergiu Sechelariu a fost demascat de Antena 1. Nimic. Dar absolut nimic. El se scuza ca e constructor si nu orator, prin urmare s-ar putea sa nu stapaneasca prea bine darul vorbirii. Jenant pentru o fata ministeriala. Seful lui pe linie
