Am înţeles că de dragul succesului politic e posibilă orice reaşezare şi orice combinaţie. Nimeni şi nimic, om sau partid, nu mai are cazier pentru abateri extremiste sau pentru şerpuielile greţoase de la sînul puterii spre lins picioarele opoziţiei. Am înţeles că important e să ştii a jongla cu speranţa, arătînd-o ca pe-o minge de foc tuturor bezmeticilor cu drept de vot, cărora între timp le poţi promite orice: că se schimbă, că se continuă, că se poate. Am înţeles că lumea politică n-are nici o legătură cu morala şi că orice faptă bună nu rămîne nepedepsită. Am înţeles cît de dureroasă este dependenţa de vorbe mari şi cuvinte frumoase şi cît de nefericiţi sîntem în absenţa acestora. Am înţeles că vrem să fim minţiţi şi că ne place combinaţia halucinogenă a promisiunilor fără acoperire. Cu uimire şi teamă am înţeles şi ce vrem: spectacole ieftine, turniruri, măşti şi uitare. Ne agăţăm disperaţi de exerciţiul dureros al trecutului cu vederea şi reinventăm la fiecare patru ani figurile ofilite ale aceleiaşi lumi politice. Am înţeles că nici nu putem altfel, că ne-au secat imaginaţia şi răbdarea, dar n-am înţeles niciodată cum de reuşim să privim senin în ochii copiilor noştri după fiecare viol la care participăm zîmbitori, cu ştampila în mînă. Am înţeles că unii ajung să-şi închipuie nemurirea

ca fiind o afacere de partid şi că visează să intre în cartea de istorie pentru inspiraţia de a fi fost la locul potrivit atunci cînd timpul a cerut-o. Am înţeles cît de puţin contează omul simplu, dar şi ce pumn teribil ştie să închidă Gheorghe. Am văzut feţe plîngăcioase de indivizi care şi-au închipuit că totul e de vînzare şi am înţeles că, din cînd în cînd, ne aducem aminte de lecţia tristă a lui Iuda. Am privit aroganţii lăsînd bărbia în jos şi înclinînd genunchii şi-am înţeles ce simplă e lecţia umilinţei cînd vine din partea unui întreg popor. Am ascultat d