Cine nu se ceartă în România? Se ceartă medicii cu bolnavii, proprietarii cu chiriaşii, ospătarii cu clienţii, şoferii între ei şi toţi cu pietonii. Dacă faci cîţiva paşi, într-o după-amiază liniştită pe Calea Victoriei, în spate laşi un miting dezlănţuit, pe dreapta auzi urlete casnice dintr-un bloc, pe stînga vezi o evacuare forţată, iar dinspre parc te întîmpină o bunicuţă caftindu-şi cu sîrg nepoţelul. De ce-ar face intelectualii excepţie? Cu mult înainte de Caragiale, dăscălimea se lua la harţă... În ultimii ani, după scandalul legat de cartea lui H.-R. Patapievici, Omul recent, au apărut mai multe volume (două, mai cunoscute, semnate Ciprian Şiulea şi Sorin Matei) care identifică fisura într-un monopol pe care l-ar exercita unii ("boierii minţii", îi numeşte, plastic, Matei) asupra "pieţii libere a ideilor". Dacă Retori, simulacre, imposturi de Ciprian Şiulea e o tentativă de relativizare a ideologiilor contemporane care se războieşte şi cu "Şcoala de la Păltiniş", la umbra căreia a putut apărea Patapievici, dar şi cu I.B. Lefter, trecut la rubrica "postmodernismul iluminist", Boierii minţii, sprijinindu-se pe teoriile lui Bourdieu şi Randal
Johnson deplînge de-a dreptul "dominarea economiei de piaţă de către grupurile de prestigiu". Cu alte cuvinte, avem nu numai o problemă, ci şi un capitol european de încheiat... Numărul acesta (şi cel care va urma) îşi propun să discute fisura aceasta de fond, conturată din ce în ce mai clar în lumea intelectuală românească, dar şi reacţii de ultimă oră la vechi despărţiri de "principii". Există, în lumea intelectuală românească de azi, "grupuri de prestigiu" care funcţionează ca grupuri de presiune pe "piaţa liberă a ideilor"? Există intelectuali care folosind "mecanismele pieţii" contribuie la "deformarea remodernizării lumii româneşti, după 1989"? De unde vine devalorizarea unor noţiuni ca prestigiul, admiraţ
