"Demisia, tovarasi!", este strigatul de lupta al pesedistilor in aceste zile. Un presedinte de organizatie timisorean, unul muresean, unul moldovean si douazeci de vranceni din sate si comune s-au "Demisia, tovarasi!", este strigatul de lupta al pesedistilor in aceste zile. Un presedinte de organizatie timisorean, unul muresean, unul moldovean si douazeci de vranceni din sate si comune s-au inarmat cu pixuri si stilouri si fie si-au prezentat demisia, fie, tipic pesedist, au anuntat "disponibilitatea de a demisiona". Dupa mai multe zile de tacere, Octav Cozmanca a zbierat, tocmai din partea cealalta a tarii, amenintand cu propria demisie, cu schimbari radicale in partid si cu modificari guvernamentale. Mai ramanea sa spuna ca tavalugul trebuie sa treaca pe la Cotroceni, pentru ca cercul incriminatilor pentru dezastrul din alegeri sa fie complet. Foiala isterica din ultimele zile ilustreaza foarte bine starea de debusolare existenta in aceste momente la PSD. Imbatat cu apa chioara si sondaje automasluite, partidul nu a luat in calcul nici o secunda un esec, de aceea nimeni nu a fost pregatit sa faca fata situatiei. Laurii de pe carele alegorice care l-au purtat pe Adrian Nastase prin tara in perioada campaniei s-au vestejit in seara alegerilor, iar zambetele pregatite pentru victorie au fost inlocuite cu grimase de uluiala. Gesturile contradictorii s-au succedat unul dupa altul. Mai intai, Nastase a repetat scena balconului, aruncand cu pomeni in populatie, in timp ce procentele ii fugeau de sub picioare. Apoi, au venit Mitrea si D.I. Popescu, care au vorbit despre incapacitatea partidului de a atinge "criteriile de performanta" si indepartarea de nevoile populatiei, pentru ca, o zi mai tarziu, presa sa fie informata ca PSD sta bine si a castigat mai mult ca in 2000. "Sa ne taiem venele in public?", a intrebat retoric vicepresedintele Pascu, in a patra zi, in timp ce,