- Cultural - nr. 125 / 26 Iunie, 2004 In aceeasi casa mare am intrat si acum mai mult de 10 ani, cand am fost ascultata si pregatita (ca si atatia alti candidati la Institutul de teatru) de regizorul atat de iubit de toti actorii sai. Intr-una din zilele trecute, am fost din nou ascultata, insa altfel. Au trecut exact 10 ani (in luna iunie) de cand o intamplare nefericita a facut ca insasi lumea teatrului, pe care o iubea atat de mult, sa il dezamageasca si sa ii provoace un atac cerebral. Teama si indoiala m-au oprit sa telefonez in toti acesti ani, in care nu stiam decat ca doamna Klara, sotia dansului, l-a pastrat in viata printr-un miracol, care nu poate fi decat cel al iubirii. Profesoara de canto mi-a povestit despre ea exact cat trebuie sa scriu. Absolventa a Liceului de Muzica din Oradea si a Conservatorului clujean, nu a avut neplaceri si incidente in cariera pedagogica, pentru ca a respectat oamenii si a fost respectata. Nascuta la Carei, a crescut intr-o familie numeroasa (cu patru frati, toti baieti), nu a fost niciodata bogata, iar mama ei a invatat-o sa se intrebe la sfarsitul fiecarei zile (doar 5 minute) daca a gresit cu ceva, iar daca da, sa nu repete greseala. Desi a fost in pericol sa-si piarda credinta in Dumnezeu, in ultimii 10 ani, sotul nu a lasat-o. Mi s-a dat voie sa il vad si am fost fericita. Domnul profesor este perfect constient, lucid, dar mai ales…bun ascultator. In locul acela, amintirile nu mai dor, ci aduc viata si speranta. Am gasit un barbat frumos, mult mai slab decat il stiam (20 kg in minus), cu ochi luminosi, la fel de vii, plini de bucuria revederii si curiozitatea atator lucruri nepovestite. Am fost nevoita sa-i cer sotiei fotografii ale dansului din tinerete, pentru ca nu mai seamana nici cu cel pe care l-am vazut acum 10 ani, nici cu un barbat de70, adica exact cati are. Am regasit numele tacerii si al intelepciunii, al de