Sfrancioc. De catva timp observ o scena: la mine in livada, intr-un trandafir salbatic, casca pliscuri largi, dintr-un cuib cenusiu si fin impletit, trei pui de sfrancioc. Mama lor, o pasaruica cu ochi de piper, aduce gaze pe care le imparte delicat in clonturi, in timp ce ma supravegheaza nelinistit...

Sfrancioc

De catva timp observ o scena: la mine in livada, intr-un trandafir salbatic, casca pliscuri largi, dintr-un cuib cenusiu si fin impletit, trei pui de sfrancioc. Mama lor, o pasaruica cu ochi de piper, aduce gaze pe care le imparte delicat in clonturi, in timp ce ma supravegheaza nelinistita. S-a obisnuit insa cu mine si nu mai piscuie, tesand zig-zaguri de la o craca la alta.

Sfranciocul e o pasare blanda. Imi place, insa nu numai pentru asta. Are multa sensibilitate si o pluralitate de aptitudini care fac din ea o vietate cu talent: primavara sta in salcam, in rachiti sau in arini si imita fluierul grangurului, trilul ciocarliei si randunelele. De cand are pui, sfranciocul e o pasarica serioasa si muta. Pe deasupra merilor, prinde cate un carabus si vine in marginea cuibului, oferindu-le puilor delicatesa. Cand ploua, pasarea se lateste pe cei trei pui, cu aripile desfacute si cu ciocul intins in sus: in felul acesta, apa se scurge in afara cuibului, ca pe o palnie intoarsa. Ne studiem reciproc: eu din cerdac, cu curiozitate si putintica dragoste, ea din cuib, cu ochisori vii si oleaca infricosata: nu-mi sufera apropierea.

Aseara, am cautat cu felinarul o curca. Ploua si, in trandafir, sfranciocul sedea cu clontul sageata in sus. Eram aproape ca niciodata. Dar el a ramas nemiscat, cu inima cat varful acului, aparandu-si de potop progeniturile.

Cioara

Se spune ca cioara e inteligenta. Am observat ca e sireata...

Pe peron, in gara, scapata de-un copil, zace o bucata de paine. Printre picioarele calat