Palma si pumnul Nici la un thriller sadea nu ajung sa ma sperii atat de tare cum mi s-a intamplat zilele trecute, nimerind cu telecomanda la emisiunea "Dan Diaconescu in direct", putin dupa ce Palma si pumnul
Nici la un thriller sadea nu ajung sa ma sperii atat de tare cum mi s-a intamplat zilele trecute, nimerind cu telecomanda la emisiunea "Dan Diaconescu in direct", putin dupa ce invitatul isi facuse, din cate am inteles, intrarea. "Pun eu mana pe ei, pe zdrentele astea, pe Huidu..." Si da-i si da-i cu "zdrentele" si cu "pun eu mana pe ei", de-ai fi zis ca alte cuvinte nu-i mai veneau la gura. Blajinul amfitrion, care nu-si deranjeaza interlocutorii nici atunci cand acestia trec direct la amenintari, parea sa se amuze pe infundate. Il cunoaste, se vede treaba, pe Gigi Becali, dar telespectatorul pacatos, ignorant, nefamiliarizat cu ticurile tuturor celebritatilor, avea de ce sa tremure pentru soarta "carcotasilor", zdrentuiti ca la usa cortului. Noroc ca ii stim plecati prin Europa si "punisher"-ul autohton (apropo: un film cu acest titlu tocmai a intrat pe ecranele noastre) nu avea cum sa le vina de hac. Deocamdata. Pentru ca barbatul care se declara a fi bun crestin, om cu frica lui Dumnezeu, nu se incurca atunci cand are de platit o polita. Toata istoria din Biblie cu intoarcerea celuilalt obraz este pentru prosti. Domnul in chestiune nu sta pe ganduri: fiecarei palme el ii raspunde cu un pumn. Nu e frumos, dar eficace pentru o cariera ce ravneste sa ajunga, nici mai mult, nici mai putin, decat in varful piramidei politice, tot este. Si, apoi, atata timp cat, potrivit marturisirii invitatului, insusi Dumnezeu i-a daruit imaginea de care se bucura astazi, nu vede de ce si-ar face probleme. La auzul acestei vesti, potrivit careia chiar Atotputernicul este un fel de P.R. cu sediul in ceruri, chiar am inchis televizorul si am ales o caseta cu un film de Hi
