Un chat retroactiv despre Festivalul International de Film Transilvania – TIFF 2004 (courtesy of Yahoo Messenger) nu poate arata decit asa: haotic, isteric, ireverentios, intens si diluat, dar ne-emoticonizat, vorbind – chipurile – despre filme, premii, imagini pregnante si deviind – categoric – in acele zone nebuloase (umori, petreceri, gossip-uri, emotii…) care completeaza atmosfera incinsa a unui festival aproape carnivor si – speram noi patru, cei care l-am trait minut cu minut – ceva mai organizat decit lectura care urmeaza.
Anca Gradinariu: salut.
Carmen Mezincescu: hi! so, de unde incepem?
Mihai Chirilov: in fine, sintem gramada. Care-ncepe?
Cosmin Costinas: pai Carmen, ca ea a avut ideea.
M.C.: ala eu, ala eu... eu zic sa-ncepem cu finalul. Cine e de acord cu premiile?
A.G.: pai il propun ca mc pe dl director artistic.
C.C.: eu am obiectii fata de premii, certainly not fata de directorul artistic.
C.M.: de ce? toata lumea are obiectii fata de premii, inclusiv directorul artistic. Si care-i cea mai puternica amintire din festival?
C.C.: eu voiam Reconstruction. categoric!
C.M.: eu Aaltra. Da’ te poti pune cu scliviselile p.c. ale occidentalilor???
A.G.: eu am doar amintiri difuze – poate si din cauza oboselii, a alcoolului, senzatii mai mult decit amintiri.
C.C.: mda, si juriul a fost paruit rau de toata lumea.
M.C.: directorul artistic a fost chiar agresiv, se pare... cu juratii, agresiv...
C.C.: la capitolul amintire, oscilez intre setting-ul din Ernesto, bordura de vis-à-vis de 30+, foamea de la Cremaster 3 si muzica din....
M.C.: p.c., p.c., dar ce alcohoolic incorecti erau, mai ales unii dintre ei...
A.G.: eu cred ca o decizie contestata e, pina la urma, spicy, mi se pare cool ca nimeni – sau aproape nimeni – n-a vazut Dias de Santi
