Sint tentat sa incep a doua parte a… comentariului, „analizei“ sau „interpretarii“ (termenii critica si cronica par evacuati din vocabularul curent al breslelor aferente), sa reincep discutarea volumului „colectiv“ semnat (alfabetic) Stefan Balan, Mihai Chirilov, Alex. Leo Serban, cu exclamatia: „Atentie, capodopera!“. Exclamatia figureaza de cel putin doua ori, nu stiu sigur sub care dintre cele trei semnaturi ale volumului, cu referire la pelicule diferite (!) ale cineastului titular: Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele (Editura Design &Print, Cluj, 2004). Comparativ cu acest volum-culegere de articole, n-am citit nimic apropiat prin profil si valoare (alt cuvint evitat), nimic echivalent ca putere de fascinatie, in materie de filmologie romaneasca (daca ea exista generic), dupa textul scris „pentru sertar“ de Ion I. Cantacuzino in anii ’60 si in primii ani ’70 ai „secolului trecut“, text aparut postum abia in 1997 (dar nici atunci consemnat cum se cuvine), sub titlul Intilniri cu cinematograful.
Amintiri (editie ingrijita si postfata: B.T. Ripeanu, Editura Alo, Bucuresti), la peste 60 de ani de la prima aparitie editoriala a marelui si inca nereeditatului si nevalorificatului in actualitate Cantacuzin: Uzina de basme (Editura Universala Acalay &Comp., Bucuresti, 1935).
Capodopera e alt termen care nu prea intra nici el sau nu e agreat mai deloc in dictionarul postmodernist, fiind extrem de incomod si riscant – si nu l-as fi folosit, daca cei trei autori eminamente postmoderni n-ar fi recurs la el si nu l-ar fi repetat, ca util si indispensabil uneori (am verificat: il utilizeaza si pentru Dogville, si pentru Dancer in the Dark, dar nu chiar la fel si nu fara un plus de joc minimalist la ultimul: „Atentie, capodopera (in)contestabila!“). La fel procedeaza si alti protagonisti ai miscarii, evacuind din arena multi termeni si o droaie de c
