Motto: Actul critic contine forta, salbaticie, dar si pamblici cu zurgalai, ca „ursul“ care calca si face sa pocneasca coloana vertebrala a artistului, ii dezghioaca intepenelile, il rearticuleaza.
Un artist daruieste o lucrare din atelierul sau cu varii prilejuri: unui prieten, la o ocazie festiva a acestuia, unui alt coleg, poate la schimb, doctorilor la ananghie, dregatorilor, daca arta e la pretul unei ungeri postotomane. Dar cind artistul ii daruieste o lucrare unui critic de arta, atentia la rezonanta gestului are un feed-back mai diafan. Contine o investitie de pretuire, poate recunostinta, stingerea unui contraserviciu, dar si riscul unei expuneri prelungite la ochiul critic, participarea la nestiute vecinatati artistice, dorinta de a fi vizibil in interiorul domestic al criticului, unde publicul nu poate fi decit select. Colectia criticului face parte din parura rolului sau cultural.
Cu ce e impodobita mantia criticului, ce ex-voto-uri s-au asezat pe ea, ne-am propus sa aratam intr-o prima selectie, la rindul ei facuta pe afinitati colegiale. Ideea o dam in folosinta publica pentru reeditari. Luam in consideratie interesul ei de voyeurism asupra apelor freatice care alimenteaza parteneriatul artist-critic. Este expozitia unor prietenii profesionale, pe cercuri concentrice poate nebanuite intre artisti, in jurul unor nume ale criticii de arta.
Am cerut acele lucrari pe care criticul le iubeste si le etaleaza in locuinta sa, lucrari care i-au fost daruite si in jurul carora conserva un taciune afectiv aprins. Marturiile criticilor vor fi strinse intr-un dosar de presa. Lucrarile expuse exprima un moment de conlucrare, de intilnire admirabila. Sint, in genere, lucrari altfel chibzuite decit pentru negot profitabil sau pentru o etalare monumentala. Sint surpriza unei serii, mutatia interesanta pe care o intuieste criticul, atunci
