Pentru "coalitie", bilantul realizarilor post-talibane este ingrijorator. Contrar declaratiilor ministrului Apararii al SUA, Donald Rumsfeld, razboiul din Afganistan nu a fost "castigat". Confruntarea cu insurgentii continua neabatuta. Regiunile din afara capitalei sunt controlate in mare parte de sefii militiilor regionale sau de insurgenti. Autoritatea guvernului central de la Kabul este extrem de limitata. Relativ slabita, armata nationala, organizata sub tutela americana, nu a reusit sa se impuna in provincie. In ultimul an, cultivarea macilor din care se extrage opiu s-a extins enorm. Afganistanul a ajuns sa furnizeze 75% din productia globala de opiu si heroina.
Persistenta insecuritatii a compromis eforturile de reconstructie. Puterea sefilor de militii regionale a crescut alarmant. Tara poate cadea sub dominatia acestor lideri venali si a traficantilor de stupefiante. Neavand simpatie pentru "binefacatorii" straini si "deranjati" de ocupatia militara, chiar si fara contributiile insurgentilor, acesti razboinici agresivi ar putea forta retragerea trupelor straine si ar putea rasturna guvernul pro-american de la Kabul.
Sperand sa fie reales ca presedinte in septembrie 2004, Karzai incearca cu disperare sa impace pretentiile sefilor de militii oferindu-le privilegii exorbitante. Aceste "aranjamente" pre-electorale, alaturi de slabirea guvernului central, la care se adauga marea insecuritate in majoritatea regiunilor tarii, ameninta sa anuleze eforturile de stabilizare si de democratizare. Alegerile, reprogramate pentru septembrie 2004, ar putea fi amanate din nou deoarece numarul afganilor inregistrati sa voteze este sub limitele acceptabile. Tara este in primejdie de a redeveni un stat "esuat".
Dezamagirea trupelor americane
Pentru pacificare, Statele Unite au trimis in Irak 140.000 de soldati. Marea Britanie si celelalte tari din