Cel mai mare compliment pe care-l pot aduce Festivalului de la Cluj este ca am vazut mai multe filme in patru zile decit la Cannes in noua. Un al doilea compliment ar fi ca am reusit sa vad doar doua filme slabe…, fara a fi cu adevarat proaste. Iar un al treilea compliment ar fi clasamentul pe care l-am incropit mai jos, fara prejudecati, dar nu fara patima, recte cele mai bune 10 filme TIFF, evident dintre cele pe care le-am bifat la fata locului. Astfel se explica absentele majore din top si acesta e motivul pentru care am simtit nevoia preambulului ce urmeaza, in care sint incluse celelalte filme premiate, vazute cu alte ocazii… Asadar…

Mentiuni speciale

…pentru American Splendor, ecranizare ingenioasa a benzii desenate omonime, in care nu mai putin de trei Harvey Pekar (unul real, unul desenat si unul interpretat exemplar de Paul Giamatti) ofera noi valente termenului American mediu (via Cleveland), pentru Cabin Fever (autor Eli Roth), satira abil deghizata in horror singeros si influentat de clasicii italieni, plus Sam Raimi ante Spider-Man, pentru Home of the Brave, muscator documentar norvegian despre americanii din Afghanistan si pentru Shadows 2, adica o selectie de scurt-metraje horror, care variaza de la incitant (Clairvoyant, Demoniac) la surprinzator (El tren de la Bruja, premiatul Dummy).

Mentiuni foarte speciale

…pentru Elephant, meditatie rece dar eleganta asupra violentei junimii americane, semnata de un Gus van Sant, premiat pe merit la Cannes pentru Bowling for Columbine, si, prin extensie, asupra fascinatiei acelorasi yankei pentru armele de foc, semnat de un Michael Moore, premiat la Cannes, dar si detinatorul unui Oscar pentru Head-On, love-story turco-german tragic, distructiv si foarte viu, premiat la Berlin, si pentru Kurt si Courtney, documentar nemilos, semnat de expertul Nic