Dupa zeci de ani de remuscari si tacere, un fost gardian la un lagar de exterminare a evreilor, de loc din Bivolari, s-a destainuit "Ziarului de Iasi". In 1941, Sasa Papan era gardian la infricosatorul lagar de la Limbeni, linga Balti, unde au murit citeva mii de evrei. "Unii romani se comportau ca niste ciini. Nu-i lasau sa manince nici macar sfecla cruda, pe care o mai gaseau in pamint", povesteste el. La Limbeni, in fiecare dimineata zeci de morti erau aruncati in groapa cu var. "Nu stiu daca am pus si eu mina sa fac asta. Nu stiu!", spune plingind batrinul Sasa Papan, la finalul marturisirii sale. Plecat sa faca repede armata la Balti, ca apoi sa se insoare, tinarul de 21 de ani avea sa vada acolo Iadul de pe pamint. Sasa Papan Sasa Papan nu stie ce inseamna "pogrom" sau "holocaust". Cind ii spui aceste cuvinte, e ca si cum i-ai vorbi in chinezeste. Stie insa ca, in 1941, au murit mii de evrei. Citeva sute i-a vazut chiar el cum se stingeau. Seara ii lasa zgribulindu-se pe linga focuri, dimineata ii gasea fara suflare. Fostul gardian al lagarului de la Balti le vede si acum chipurile incremenite in pozitii socant de firesti, asa cum ii lasase de cu seara: incercind sa se incalzeasca sau scormonind dupa radacini care sa le potoleasca foamea. Ironia sortii a facut ca razboiul sa-l alunge pe Sasa Papan chiar in mijlocul unei comunitati evreiesti, situata dincoace de Prut, la doar citeva zeci de kilometri de Balti. La Bivolari, judetul Iasi. Unde multi dintre cei care supravietuisera pogromului din iunie 1941 i-au devenit prieteni. L-au invatat sa faca negot, dar l-au si obligat intr-un fel sa nu uite niciodata lagarul de concentrare. "Oi fi aruncat si eu vreunul in groapa sau nu?" O intrebare il chinuieste de zeci de ani pe Sasa Papan, acum in virsta de 81 de ani. "Oi fi aruncat si eu vreunul in groapa sau nu?". Vorbind agitat despre anii fierbinti ai razboiului, mo