Daca copiii strazii oficialii se mai descurca, adultii fara adapost sunt lasati sa moara in strada. Pentru ei s-au construit numai trei centre de noapte in Capitala, toate insumand nu mai mult de 400 Daca copiii strazii oficialii se mai descurca, adultii fara adapost sunt lasati sa moara in strada. Pentru ei s-au construit numai trei centre de noapte in Capitala, toate insumand nu mai mult de 400 de locuri. Grosul homlesilor, circa 5.000 de oameni, conform unui calcul al fundatiei Samusocial, ramane pe dinafara. Serviciile de urgenta pentru aceste persoane - haine si hrana calda pe timp de iarna, dusuri si spalatorii, paturi de convalescenta - sunt aproape inexistente in Romania. La fel si locurile de munca protejate sau atelierele pentru recalificare profesionala, speciale pentru aceste persoane. Spre exemplu, in Bucuresti, orasul cu cei mai multi oameni ai strazii, exista numai doua cabinete medicale destinate acestor amarati - unul finantat de fundatia belgiana Samusocial si altul la Spitalul Colentina, finantat din bugetul asigurarilor de sanatate. Un batran de 73 de ani, vaduv, spune ca a fost profesor de muzica in Ramnicu Valcea. Toata ziua umbla bezmetic prin metrou, de la un capat la altul. Face aceleasi curse de zeci de ori, "doar, doar mi-o trece vremea si m-oi apropia mai repede de moarte", spune el. Intotdeauna e barbierit, curat, cu pantofii luna - nici prin cap nu ti-ar trece ca traieste pe strada. Garsoniera i-a dat-o fiului sau, care, ulterior, a incercat sa-l inscrie pe batran la un azil. "Am incercat din rasputeri la toate caminele din Valcea si din jur, dar peste tot imi spuneau ca nu sunt locuri si ca trebuie sa astept doi-trei ani, pana moare vreun batran. Si la Bucuresti mi-au zis la fel", povesteste batranul. Pentru a face viata copilului mai usoara, si-a facut bagajul ca si cand ar fi plecat la azil si a luat trenul spre Bucuresti. Cea mai mar