Fisc si fictiuni Nu de ieri, de azi, atunci cand este vorba de sistemul de impozite si taxe, autoritatile din Romania se raporteaza la criteriul supravietuirii. Prea lunga istorie a tranzitiei a Fisc si fictiuni
Nu de ieri, de azi, atunci cand este vorba de sistemul de impozite si taxe, autoritatile din Romania se raporteaza la criteriul supravietuirii. Prea lunga istorie a tranzitiei a condus la utilizarea sistemului fiscal doar in sensul strict contabil, acela in care unicul scop este incadrarea intr-un nivel de deficit. In paralel, interesele de ordin electoral au impus si o alta caracteristica, aceea de buget "social", adica o mare parte din sumele colectate de stat a fost indreptata spre asa-numita protectie sociala. Vreme indelungata, cei ce au pastorit finantele Romaniei au purtat cu sfintenie ochelarii de cal care au redus fiscalitatea la cele doua dimensiuni sus-mentionate. Si tot atata timp, nu s-au realizat nici stabilizarea macroeconomica presupusa ca efect al deficitului bugetar strans, nici protectia sociala autentica. Degeaba pravalesti taxe si impozite peste economie, gandind la incasari iluzorii, daca economia in cauza sta sa sucombe. Primul guvern care a avut curajul sa-si smulga de pe nas ochelarii de cal a fost cel condus de Mugur Isarescu. Acesta a realizat ca, fara o reducere a fiscalitatii, mecanismul economic nu se va mai scula din morti. Reformarea sistemului fiscal din 2000 a dat desteptarea pentru economia romaneasca pentru ca a stimulat puternic exporturile si, prin acestea, agentii economici competitivi. Un studiu al Bancii Mondiale, care arata ca rata impozitarii efective din Romania era restrictiva pentru investitii in raport cu vecinii, a stat la baza deciziei guvernamentale. Aparent, reducerea impozitarii profitului de la 25 la suta, in prezent, la 19 la suta, incepand cu 2005, pare un gest "amabil" al Guvernului Nastase la a
