A m văzut la Discovery nişte indivizi care contestă zborurile oamenilor pe Lună. Spun că totul a fost un trucaj, că nimeni n-ar fi pus de fapt piciorul pe Lună. În ciuda argumentelor că au fost sute de mii de oameni implicaţi în organizarea misiunilor Apollo, că un fals de asemenea proporţii nu ar fi putut fi ţinut secret, ei continuă să afirme că NASA nici nu avea capacitatea tehnică de a face aşa ceva şi că, pentru salvarea imaginii Americii, s-a recurs la o înşelătorie (fără a realiza că de fapt americanilor le-ar fi fost probabil mult mai greu să facă o astfel de şmecherie decît să realizeze aselenizarea în sine). Scenariul lor e susţinut şi de nişte OZN-işti. Adică de aceia care cred că, spre deosebire de bieţii oameni neputincioşi, ipoteticii extratereştri pot orice. Aşa se poate susţine orice şi se poate nega orice. Teoriile lor se întîlnesc cu ale celor care spun că americanii şi-au organizat singuri atentatele de la 11 septembrie şi cu ale celor care neagă Holocaustul. După ei, evenimentele

de mare anvergură din istorie ar fi fost regizate, inventate, din cine ştie ce motive complicate, de forţe obscure atotştiutoare şi atotputernice. Din specularea unei sensibilităţi scenaristice, larg răspîndite printre oameni, pot ieşi uneori şi bani. Aşa cum bani a făcut şi Pavel Coruţ (care, apropo, are acum o editură intitulată "Faceţi avere") din scenarii despre revoluţia din 1989. Dacă unii asemenea indivizi sînt inocenţi, alţii cu siguranţă manipulează cu bună ştiinţă credinţele fataliste şi descurajează încrederea oamenilor în propriile puteri, contrazicînd evidenţele şi gîndirea echilibrată. Teoriile lor sînt "interesante", dar nerezonabile. Şi, dacă aţi observat, absolut toate sînt antiamericane şi antievreieşti (dar aici am putea cădea noi înşine într-un scenariu). În orice caz, cei ce nu cred în aselenizare, fac parte din latura lunatică şi obscuran