Poate că ar merita făcut un sondaj despre cum îl percep românii pe Guenther Verheugen, devenit un personaj familiar la noi. Presupun că mulţi concetăţeni de-ai noştri văd în el un fel de "inspector de la centru" care vine în control şi face ordine printre neputinţele noastre naţionale. S-ar putea ca asta să-l facă, în ochii românului mediu, antipatic ("ce să spun, vine ăsta să ne dea lecţii..."), dar admirat pentru voinţa de a-i prinde în ofsaid pe conducătorii noştri ("bine le face, că prea sînt de tot..."). Dacă nu un sondaj, ar merita făcută măcar o monitorizare a presei. Am impresia că apariţiile sale la TV şi în ziare au fost, în ultima vreme, mai numeroase decît ale liderilor opoziţiei, aşa încît, cel puţin din acest punct de vedere, a avut un rol şi în politica noastră internă, pentru că a pus pe agendă teme importante precum corupţia, lipsa de reformă în justiţie şi altele, compensînd astfel tonul triumfalist al Guvernului. Pe de altă parte însă, jurnaliştii au căutat să-l reducă adesea, fără voia sa, la rolul de simplă Casandră de birou, punîndu-i agasant de simplist o singură întrebare: "intrăm în 2007?". Tenace, Herr Verheugen răspundea, aproape invariabil, că depinde numai de noi, UE n-are nimic împotrivă. În acest schimb întrebare-răspuns se simţea, de fiecare dată, diferenţa culturală: noi aşteptam mîngîieri pe creştet şi promisiuni, după principiul "minte-mă, dar minte-mă frumos", în timp ce el ne punea să ne privim lucid în oglindă, după principiul "fapte, nu vorbe". Săptămîna trecută, a făcut o nouă vizită în România. A fost ceva mai relaxat şi mai vorbăreţ, probabil şi pentru faptul că din toamnă nu va mai fi comisar european. Aşa că ne-a spus ce-am fi vrut să auzim mai demult, făcîndu-i o plăcere în primul rînd premierului Adrian Năstase (care de această dată, mi s-a părut, avea un aer mult mai voios decît la alte conferinţe de presă comune,