Predarea puterii de la autorităţile militare ale coaliţiei conduse de Statele Unite către guvernul irakian interimar civil a durat 20 de minute şi de frica atacurilor teroriste nu s-a organizat nimic solemn sau pompos. Din considerente de securitate, ceremonia a fost devansată cu două zile, iar prim-ministrul Iyad Allawi a declarat că e "o zi istorică, simţim că sîntem capabili să controlăm situaţia securităţii în ţară". Aşa şi trebuia să spună, deşi nimic nu e mai puţin sigur: istoria va decide dacă aceasta e ziua pe care o va consemna, transferul documentelor legale s-a produs, dar în Irak rămîn 160.000 de soldaţi ai coaliţiei, sub comandă americană, şi nimeni nu-şi face nici o iluzie în legătură cu încetarea violenţelor. Oricît de puţin binevoitoare, reportajele din Bagdad filmau tejghelele cu marfă în abundenţă din pieţe şi pe cumpărătorii care în interviuri ziceau că se simt liberi şi că încearcă să se folosească în mod paşnic de această situaţie, fără să ţină seama de exploziile automobilelor şi ameninţările cu decapitarea. Guvernul interimar e decis să se ocupe în mod serios de această realitate: ministrul Justiţiei a cerut reintroducerea pedepsei cu moartea, ministrul Apărării a promis că se va ocupa personal de tăierea mîinilor şi a capetelor, iar poliţiştii mai curajoşi au început - pentru prima oară după război - să dea amenzi pentru încălcarea regulilor de circulaţie. În materie de circulaţie, administraţia americană a emis o mulţime de reglementări, imposibil de respectat, aşa că autorităţile autohtone îşi propun să introducă în noile legi vechile obiceiuri ale pămîntului. Ceea ce va rezulta va semăna probabil mai mult cu regimul lui Saddam decît cu o democraţie occidentală, dar deocamdată toate opţiunile sînt deschise şi toate speranţele sînt permise. General contestată a fost decizia americană iniţială de dizolvare a armatei, a poliţiei şi a epu