(un pamflet prăfuit bine) Într-o seară, în Egipt, în pustiu m-am rătăcit, lîng-o piramidă stam, să mă odihnesc. Şi cum stam aşa culcat, o umbră mi s-a arătat, în mînă c-un saxofon. (Prezentările sînt făcute şi...) Îmi cînta la saxofon, îmi zicea şi la trombon. (Odată pornit cheful, continuarea decurge firesc.) Cîntau negri şi leoparde, fel de fel de mamifere... Nebunie şi plăcere! Introducerea, cum v-aţi dat seama, e bucăţică ruptă dintr-un hit Mambo Siria (ia, na!). Nea Marin, şeful trupei, are nevoie doar de un rom pentru a avea asemenea viziuni fenomenale. Ce generaţie frumoasă! La primul rom, apărea o umbră cu saxofonul în mînă! La al doilea, pac şi trombonul! De la al treilea rom în sus, bairam de leoparzi şi negrese - pardon, rectific - leoparde şi negri jucăuşi, care cu ce-i venea la îndemînă! Cobori oblonul genelor preţ de-o aţipeală scurtă şi zaiafetul se deschide enorm şi cu graţie sub frunte, aşa cum se poate întîmpla numai într-un Egipt idilic, tras dintr-o carpetă colorată şi soră bună cu Răpirea din serai. Leopardele cîntînd ale lui nea Mărin mambosirianul şi elefantele dansînd ale lui Walt disneylandianul sînt şi ele surori, pentru că marile spirite se întîlnesc - dacă e vorba să pună mamiferele la treabă! Ce feerie! Unde sînt aceşti visători de altădată, vă întreb? Unde se scurge această generaţie, dispusă la viziuni cu preţ minim, acum, cînd hiper-pragmatismul capitalist invadează somnul şi veghea? Unde sînteţi voi, mamifere fără pretenţii ce apăreaţi la colţul birtului, gudurîndu-vă sau pur şi simplu lătrînd, atunci cînd - după cinci "Carpaţi" şi trei beri la borcan - visătorul de ocazie mergea la privată? Unde sînteţi, voi, umbre saxofoniste de la piramide, acum, cînd discotecile şi cluburile sînt scăldate în mii de ace de lumini, din zeci de spoturi? Pe la începutul anilor '90, legiuni de aurolaci fugiţi din stabilimentele de orfani ale lui