„Ce observatii se pot face dupa o stagiune teatrala? De regula, evaluarea se rezuma la nivelul clasamentelor. Cel mai bun, cea mai buna. Optiunile cronicarilor teatrali sint cele care prevaleaza. Mai putin analizele pe teme sau subiecte relevante pentru anul teatral consumat.
Ce mi se pare semnificativ e ca si aceasta stagiune inregistreaza prezenta prin spectacole a noilor texte scrise de autori din Romania sau din alte tari. Un alt fapt este si acela ca statutul actual al institutiilor de spectacole produce in continuare anumite disfunctii. Proiectul legii care le priveste, amendabil, desigur, mi se pare ca incearca un tip de «dezghet» in ce priveste functionarea mai in acord cu asumarea de catre comunitatile locale a responsabilitatilor din domeniu. Dar cit de mult mai e de realizat in aceasta privinta! Din pacate, nu am remarcat o analiza sau o discutie publica ori reactii (altele decit cele sindicale!) din partea comunitatii teatrale in ce priveste defectele si calitatile acestui proiect de lege. Chiar daca lumea dansului, de pilda, obtine, in urma unor eforturi datorate in principal unui singur «actor» cultural, o recunoastere «oficiala» prin infiintarea Centrului national al dansului, situatia ascunde, in continuare, o falie parca iremediabila: aceea intre oficialitatile care gestioneaza banul public si comunitatile artistice din Romania.
Experienta pe care am avut-o cu realizarea festivalului de teatru de la Oradea, mi-a aratat ca un festival de teatru nu este numai rezultatul unei munci de echipa planificata riguros, ci si expresia unei dorinte de a face sa se intimple ceva, de a crea un mediu cultural in care performanta artistica, dar si circulatia informatiei (privind textele dramatice, actorii si regizorii, scenografii si coregrafii sau compozitorii) sa fie servite cit mai bine. El este si un spatiu public in care poate fi provocat s
