Cantarea Romaniei - remake O stafie incepe sa ne bantuie existenta: "Cantarea Romaniei" de odinioara. Cand mai pe ocolite, cand mai pe sleau, festivismul transforma unele sarbatori in spectacole puse Cantarea Romaniei - remake
O stafie incepe sa ne bantuie existenta: "Cantarea Romaniei" de odinioara. Cand mai pe ocolite, cand mai pe sleau, festivismul transforma unele sarbatori in spectacole puse la patru ace, a caror grandoare nu poate masca, insa, lipsa de originalitate, de inspiratie si, in ultima instanta, incropeala care vrea sa ia ochii. Comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare si Sfant s-a dovedit a fi un prilej pe care nimeni dintre nostalgicii amintitei Cantari... nu a vrut sa-l rateze. In decorul Cetatii Sucevei, filmat ca si cum ar fi fost castelul de la Elsinore, actori in costume de epoca recitau versuri din paginile dedicate temei la zi, in timp ce strajeri cu arma pregatita aparau - nu se stie de ce - niste haine ale unor "trecute doamne si domnite", rochii ce atarnau pe manechine fara cap, ca in unele vitrine moderne. Decoratorii nostri nu se indura sa renunte la imaginea domnitorilor doar in vestminte copiate dupa tablourile votive, ca si cum stramosii ar fi tinut-o numai intr-o sarbatoare. Oricum, pentru manifestarea onorata de presedintele tarii si de primul-ministru si, in general, pentru astfel de evocari, cred ca omagiul cuvenit inaintasilor ar suna mult mai bine in gura unor contemporani-sadea, imbracati ca noi toti, nu deghizati in printi ai altor vremuri, stiutori deopotriva de Eminescu si de Nichita Stanescu, si a caror legatura cu trecutul ni se prezinta sub forma unei fantome a voievodului calare, zburand ca o sageata pe campiile patriei. Chiar si doina Sofiei Vicoveanca ori fragmentele din "Apus de soare" in montarea de referinta cu George Colboreanu pareau secvente destinate sa umple cateva goluri, nu sa-si dea
