Strabunicul a jucat la bursa. Bunicul a jucat la loto. Tatal a incercat la 6 din 49. Putem spera ca fiul se va intoarce in ringul Bursei de la Bucuresti? Aceasta a fost, acum cativa ani, intrebarea si in acelasi timp pariul catorva curajosi care au pornit la drum cu Nasdaq-ul nostru de pe Dambovita.
Multi ani, sumele tranzactionate ajungeau de-o bere si-o ciorba pentru brokerii de la New York. De vreo cateva sezoane insa, bursa pare ca s-a mai intremat. Sigur, variatiile spectaculoase de la o luna la alta arata ca e inca dependenta de tranzactiile-eveniment, care scot bani din toate cotloanele. Lucrul de care are nevoie bursa acum este interesul clasei mijlocii.
Care, dupa ce a rezolvat cu casa si masina, se poate gandi, cine stie, la stabilitate financiara.
Da, am zis stabilitate in acelasi paragraf in care am folosit cuvantul bursa. Pare exagerat pentru oricine a auzit de crahul din 1929 sau de balonul spart al dot-comurilor americane din anul 2000.
Si totusi, bursa e legatura intre cei care au bani si cei care au idei. Nu, nu neaparat multi bani, contrar parerii populare ca acolo se invart tipi cu burta la posesor, Jaguar in parcare si tigari de foi in buzunarul de la piept, langa carnetul de cecuri. De fapt, la bursa nu se mai invarte astazi nimeni. Tranzactiile sunt virtuale.
Si, cel putin in America, media sumelor investite a scazut (citez din memorie) sub 10.000 de dolari in ultimul deceniu, in paralel cu cresterea numarului tranzactiilor. Bursa a devenit un instrument de investitii de masa. Nu e o loterie, ci un mijloc de a-ti exprima increderea in performanta conationalilor tai.
Banii pusi la bursa sunt de fapt un pariu ca economia tarii tale va merge bine (atunci cand mizezi pe un cos larg de actiuni la multe companii) sau ca o firma va da lovitura (atunci cand iti pui toti banii pe un singur
