Cu toate ca trecuse destul timp de la primele manifestari privind emanciparea femeilor, publicistica dintre cele doua razboaie nu ducea lipsa de articole anti-feministe, care oscilau intre misoginism si sexism. Reactii impotriva feminismului si a reprezentantelor acestei miscari sint risipite in diverse ziare si reviste interbelice. Semnatarii acestor manifeste misogine sint literati ai epocii, atrasi de publicistica, scriitori care se bucurau de un anumit grad de notorietate.
Publicatiile care acorda o atentie particulara vietii sociale si participa totodata (chiar daca prin luari de pozitie traditionaliste) la sporirea renumelui miscarii feministe sint „de profil“ sau de interes general, dar ancorate in realitatea epocii. Astfel de articole misogine, care poarta parfumul nostalgiei trecutului, sint „gazduite“ de revista Bilete de papagal, iar majoritatea poarta semnatura lui Tudor Arghezi.
In anul 1928, numarul 252 al Biletelor… consemneaza pe prima pagina articolul Badea Ion si feminismul, drept urmare a intensificarii miscarii feministe interbelice, care sustinea si legitimarea dreptului de vot integral pentru femei. T. Arghezi isi incepe in mod surprinzator articolul, protagonist fiind Badea Ion, un personaj insolit, un fel de alter ego, „cel mai vechi feminist nascut de o femeie“, cu patru surori, el avind alte opt fete si citeva nepoate. Si-a petrecut aproape intreaga viata intre femei, cu alte cuvinte, „mai feminist ca el nu poate spune ca este nici cea mai autentica dintre feministe“. Pe parcurs, pe masura ce lectura avanseaza, se contureaza adevaratul statut al articolului, care este un manifest al „dreptului ancestral“ al barbatului de a vedea ca nevasta se indeletniceste cu practici potrivite statutului ei de femeie: programul casnic si maternitatea. Care este statutul femeii in viziunea lui Badea Ion?! Acela de „...muieri, neveste, mat
