Agasata de pretentiile jurnalistilor de a culege informatii prin propriile mijloace (adica de a-si face pur si simplu meseria) despre diferite cazuri ce se afla si in atentia procurorilor de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta institutie a emis o ciudata recomandare adresata presei de a nu mai interveni cu investigatii paralele si de a nu mai publica informatii
neoficiale legate de cazuri. Motivatia ar fi ca „prezentarea unor astfel de elemente opiniei publice, fara a se indica o sursa oficiala sau sigura, poate crea disfunctii in instrumentarea cauzelor, intarzieri in finalizarea lor si, mai mult, patarea imaginii unor persoane care nu au nici o legatura cu activitatea infractionala din cauzele respective“.
Pana la un punct explicabila, atitudinea Parchetului devine de-a dreptul ridicola atunci cand Biroul de Presa al acestei institutii recomanda „ca orice informatie legata de activitatea infractionala a unor persoane si referitoare la urmarirea penala ce se desfasoara in cauze sa fie obtinuta si verificata numai prin intermediul Biroului pentru Relatii cu Presa al Ministerului Public“.
Mai mult decat atat, isi bazeaza „recomandarea“ pe un ordin intern, nr. 42/2002, al fostului procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Tanase Joita, probabil unul in care se cere aparatului Parchetului sa nu mai furnizeze informatii neoficiale catre presa.
Se uita aici un lucru important, anume ca jurnalistii, nefiind subordonati ai procurorului sus-amintit, nu se pot supune respectivei reglementari si, de altfel, nici nu doresc sa o faca. „Referitor la cele spuse despre necesitatea bunei desfasurari a anchetei, Parchetul are dreptate.
Devine, in schimb, de-a dreptul hazliu atunci cand le cere jurnalistilor sa-si ia informatiile doar dintre cele oferite
