Omul Paianjen 2
Spider-Man 2
Regia: Sam Raimi. Scenariul: Alvin Sargent. Scenariul original: Alfred Gough &Miles Millar si Michael Chabon.
Realizat de Columbia Pictures;
127 minute.
Cu: Tobey Maguire, Kirsten Dunst, Alfred Molina, James Franco, J.K. Simmons
Nu intimplator, m-am dus la Spider-Man 2 dupa ce-am vazut The Ladykillers. Sam Raimi e prieten cu nabadaiosii frati Coen, iar in anii ’80 a impartit un apartament cu ei, la fel ca si cu cel mai bun prieten, Bruce Campbell, si cu actrita Frances MacDormand. Surprinzator, pentru ca intre latura intelectual-sardonica sofisticata a filmelor fratilor Coen si cea pueril-maniacala a celor lui Raimi (urmariti seria horror parodica Evil Dead) nu prea exista nici un liant…
Daca fratii Coen au ramas fideli unui anumit gen de umor si unui anumit fel de emotie, Raimi se arata extrem de versatil: a creat seria horror sus-mentionata, western-ul memento Sergio Leone – Mai iute ca moartea, drama (deseori comparata, desi parca prea tras de par, cu Fargo al fratilor Coen) A Simple Plan, thriller-ul supranatural The Gift, serialele TV Xena si Hercules. Dar, nu in ultimul rind, Raimi a ramas constant fidel benzilor desenate. Pasiunea sa pentru acestea reiesea dintr-un film pe care l-a facut in 1990, Darkman, care propunea un erou total neobisnuit, un om de stiinta indragostit, atacat pe neasteptate in laboratorul sau de niste gangsteri. Trasaturile sale il fac, probabil, cel mai original erou BD: fata si corp mutilate de arsuri oribile, acoperite de bandaje ponosite, peste care sta un palton negru à la dr. Jeckyll si o palarie neagra gen Freddy Krueger. Un erou nu chiar „justitiar“, intrucit nu doreste decit o razbunare in stil vechi impotriva celor care l-au mutilat. O prezenta care aducea cu Fantoma de la opera si orice alt erou de benzi desenate. Chiar genial, as putea spune
