File din istoria Psd. Deruta in care a intrat conducerea pesedista dupa anuntarea rezultatelor din cele doua tururi de scrutin ale alegerilor locale demonstreaza ca suntem la sfarsitul unui capitol distinct din istoria Psd. Din 1999 incoace, de cand cu mineriadele nr. 5 si 6, de cand cu razboiul din...

File din istoria Psd

Deruta in care a intrat conducerea pesedista dupa anuntarea rezultatelor din cele doua tururi de scrutin ale alegerilor locale demonstreaza ca suntem la sfarsitul unui capitol distinct din istoria Psd. Din 1999 incoace, de cand cu mineriadele nr. 5 si 6, de cand cu razboiul din Kosovo, manifestarile publice ale liderilor Pdsr (devenit Psd), in frunte cu Iliescu si Nastase, au fost ale unor oameni siguri de succesul lor si de sprijinul public, aroganti, gata sa stapaneasca Romania pentru cateva decenii. Socoteala de acasa nu s-a potrivit insa cu destinul istoric imprevizibil al Romaniei postcomuniste. Tocmai cand presa neaservita puterii si intelectualitatea carcotasa se lamentau ca nu exista opozitie in tara noastra, tot politicienii pragmatici au gasit solutii. Am mai scris si tin s-o repet ca il consider pe Valeriu Stoica drept unul dintre cei mai capabili, inteligenti si abili politicieni ai lumii postcomuniste. L-am criticat adesea pentru anumite miscari care pareau indoielnice pentru cineva din afara partidului sau, dar el a dovedit ca a stiut sa gaseasca solutii salvatoare pentru o formatiune aflata in dificultate. Cand Conventia Democratica intrase in criza, Stoica a salvat Pnl-ul, care a mers pe liste separate si a intrat in Parlament in 2000. Cand liberalii stagnasera si chiar au avut un recul, cu Stoica presedinte de partid, el s-a dat deoparte si l-a lasat pe Stolojan sa preia conducerea Pnl, ceea ce a dus la o crestere evidenta in sondaje. Cand s-a dovedit ca Pnl singur nu era perceput drept o alternativa la Psd,