Padurea Hoia-Baciu ocupa un loc aparte in literatura de specialitate. Spre deosebire de alte zone celebre, "aparitiile" de aici au o caracteristica unica: OZN-urile nu se vad, decat rareori, cu ochiul liber. In schimb, apar, cu o claritate tulburatoare, pe fotografiile si inregistrarile video facute in "zonele active" ale acestui "cosmodrom" invizibil. Padurea Hoia-Baciu acopera coasta unui deal, aflat la doar cativa kilometri de orasul Cluj. Privita de la distanta, pare o padure obisnuita, fara nimic spectaculos. Abia dupa ce patrunzi adanc in interiorul ei incepi sa simti un fior ciudat, produs poate de tacerea apasatoare ce te inconjoara: in racoarea umeda nu se aude glas de pasare si nici taraitul obisnuit al gazelor. Dar ceea ce-ti atrage in mod deosebit atentia este forma ciudata a multora dintre copacii de acolo. Desi se spune ca aceasta padure are peste doua secole, majoritatea trunchiurilor sunt pricajite si crescute alandala. Stejari care, dupa aspectul scoartei, par sa aiba cateva decenii si care, in alte locuri, s-ar fi inaltat falnic la cateva zeci de metri, aici sunt subtiri si contorsionati in fel si chip, semanand mai curand cu niste tufe de jnepeni, urgisiti pe crestele muntilor. Exista locuri in care mai multe trunchiuri cresc infasurate, strans lipite, impletite parca unul in jurul celuilalt. Alti copaci, ceva mai inalti, au o ciudata forma spiralata, semanand cu niste rufe stoarse de mainile unui urias. Dar cei mai ciudati dintre acesti copaci chinuiti sunt cei care, in loc sa se inalte vertical, si-au intors varful catre sol, luand o forma semicirculara, dictata parca de conturul unui camp de forta necunoscut. Am petrecut cateva ceasuri strabatand Padurea Hoia-Baciu in lung si in lat. Desi stiam bine ca ciudatele aparitii de acolo nu pot fi inregistrate chiar in fiecare zi, speram sa avem noroc si sa "prindem" ceva pe pelicula. Nu am avut! S