Tratatul de la Maastricht, actul de nastere al Uniunii Europene, stabileste ca tarile care vor deveni membre ale selectului club nu vor adopta automat moneda unica euro. Ele vor participa obligatoriu la ERM-II cel putin doi ani, rastimp in care nu sunt admise devalorizari unilaterale.
ERM-II - care a fost introdus la 1 ianuarie 1999, cand a fost adoptata moneda unica europeana - presupune ca fiecare moneda participanta la un asemenea mecanism are o paritate centrala fata de euro, care poate oscila intr-un interval de 15% in sus sau in jos.
Banca Centrala Europeana, jandarmul euro, a stabilit, de altfel, pentru fiecare tara intrata recent in ERM-II, atat cursul pivot, cat si marginile benzii de fluctuatie. In cazul crearii unor presiuni asupra cursului de schimb, BCE este obligata sa acorde sprijin bancii centrale nationale, pentru ca moneda in dificultate sa nu iasa din "tunel".
Criteriul de convergenta a cursului de schimb este una dintre conditiile Tratatului de la Maastricht, care trebuie indeplinita inainte de adoptarea monedei unice de catre tarile integrate in Uniunea Europeana. De aceea, ERM-II mai este numit si anticamera zonei euro. "Cei trei n-au gasit anticamera goala.
Dupa aderarea Greciei la zona euro, in 2001, in mecanismul cursurilor de schimb a mai ramas Danemarca. Comisarul european SUm Kallas a salutat evenimentul, insa a tinut sa atraga atentia ca intrarea in ERM-II este numai unul dintre pasii care trebuie facuti catre zona euro. "Reactia mea e pozitiva, dar aceasta este o parte dintr-un proces mai larg.
Tarile si-au luat unele angajamente in cursul negocierilor, ceea ce impune o disciplina mai stricta in problemele monetare si fiscale", a precizat Kallas. Intr-adevar, Slovenia s-a angajat "sa ia masurile necesare pentru diminuarea continua a inflatiei, care in 2003 a fost de 5,6%, cu mai
