Mocanita, mon amour. Ati mers vreodata cu mocanita? Cu trenuletul acela romantic, un fel de jucarie pentru oameni mari? Daca n-ati calatorit pe o astfel de platforma, dar visati s-o puteti face intr-o zi, schimbati-va gandul! Mocanita este un fum, si este doar un... tren numit dorinta. Originea ei se...

Mocanita, mon amour

Ati mers vreodata cu mocanita? Cu trenuletul acela romantic, un fel de jucarie pentru oameni mari? Daca n-ati calatorit pe o astfel de platforma, dar visati s-o puteti face intr-o zi, schimbati-va gandul! Mocanita este un fum, si este doar un... tren numit dorinta. Originea ei se afla inapoi, in secolul al Xix-lea, cand silvicultorii Imperiului Austro-Ungar au incercuit toti Muntii Transilvaniei cu cai ferate inguste, folositoare la transportul bustenilor si cherestelei, dar si la transportul public intre satele izolate. Cu mocanita mergeai la targ, la biserica, la scoala sau la slujba. Cu mocanita treceai pe campii inflorite, pe sub deal, pe sub padure; oprea unde doreai, te urcai in vagon din mers, o intreceai cu bicicleta sau calare, o asteptai in dosul gradinii, fluturand o palarie de floarea-soarelui, sa te vada mecanicul si sa incetineasca. Padurari si mineri, tapinari si brigadieri, ciobani si gradinari, toti oamenii satelor de munte isi randuiau existenta insotiti de crucea Sfantului Andrei de la Cff. Dupa modelul Cfr, Caile Ferate Forestiere aveau o intreaga infrastructura: sute de mecanici si acari, cantonieri, impiegati, revizori. Sute de kilometri de sine inguste, ascunse printre firele de troscot, acoperite de frunze sau de ghinda coapta a falnicilor stejari de pe margini, ocoleau relieful si urcau spre inaltimile dulci ale muntilor. Toata aceasta lume pitoreasca, traind aproape de natura si in mare simplitate, a disparut, ca si cand ar fi fost o holograma dintr-un spectacol de lumini si umbre. Locomotivele acele