Singura formatiune ce avea datele necesare pentru a distruge monopolul partidului succesor al PCR la sate a fost PNTCD. El a ratat sansa impunandu-se, in ciuda unor lideri apropiati lumii satului, ca Vasile Lupu, ca un partid al elitelor urbane modernizatoare, care l-au pedepsit pentru esecul guvernarii 1996-2000.
Daca ar fi actionat ca un partid taranesc si si-ar fi construit o baza rurala, atunci PNTCD ar fi supravietuit votului din 2000 si situatia spectrului politic ar fi fost astazi cu totul alta.
Aceasta a fost si ramane marea slabiciune a formatiunilor din opozitie, care, fara o baza electorala rurala, conteaza pe votul oraselor mari, progresist, dar exigent, gata sa sanctioneze abaterile de la proiectul de modernizare. Orasul este centrul Opozitiei in statele in tranzitie, dar si locul instabilitatii. A te lasa ca partid numai in seama deciziei orasenilor este o grava greseala.
Chiar daca sursa modernitatii este orasul, sursa stabilitatii unui partid este satul (Samuel Huntington - „Ordinea politica a societatilor in schimbare“). Partidele de opozitie din statele cu o numeroasa populatie rurala, ca Romania, au castigat alegerile pentru mai mult de un mandat numai dupa ce si-au asigurat un procent substantial din votul rural.
Sunt exemplele din statele postcomuniste vecine, unde partidele succesoare care au castigat sprijinul taranilor au guvernat cei mai multi ani.
Inaintea scrutinului parlamentar si prezidential din acest an, partidul de guvernamant, cu acelasi discurs moderat conservator, este din nou beneficiarul acestui nucleu dur de votanti, din acest motiv avand prima sansa in formarea viitorului Guvern.
Ion Iliescu a avut un discurs atent la nevoile satului, valorizand optiunile taranilor (discursul laudativ dupa votul pentru Constitutie), el a fost cel care a conservat sistemul de proprietate
